in loc de inceput de an 3

Anul acesta a început diferit fata de anii de pana acum. Si pentru ca pandemia apăsa greu asupra tuturor, va las aici un articol din NY Times si câteva gânduri legate despre ce înseamnă modestia pentru noi ca si arhitecți:

”Fac  casa unui om…deci hotărnicesc un spațiu, o perioadă de timp care se  cheamă viața acestui om. Creez o intimitate, dau premisele unui ritual  al vieții zilnice. Voi colora, după felul cum va cădea lumina, în casa  pe care o voi zidi, amintirile, ba chiar speranțele, năzuințele celui  care va trăi cu ai săi în spațiile dispuse de mine.

Fac casa unui om…asta nu înseamnă numai că îl apăr de intemperii  și că îi pun la dispoziție ceea ce se chiamă ”confort”. Trebuie să îi  mai dau posibilitatea de a uita că eu am fost vreodată părtaș la facerea  casei lui, trebuie să îi dau toate șansele de asimilare a operei  mele…căci numai atuncea dânsa va fi valabilă. Căci va veni ziua când  fiul acestui om va spune: …casa tatălui meu și în mintea copilului  această casă va fi într-adevăr înfăptuirea tatălui său și nicidecum a  cutărui sau cutărui arhitect…și numai așa va fi bine și va fi drept.

Fac casa unui om…dau deci o înfățișare năzuințelor sale. Fac un soi  de portret abstract, mărturisesc pentru dânsul ceea ce poate că nici  dânsul nu știa că avea de mărturisit.. Îl pun în fața dorințelor sale,  le exprim pe cât se poate. Îl pun în fața maniilor sale…le combat pe  cât se poate. Și din rezistența mea și din voința lui, se face o casă. E  un soi de colaborare între doi străini, un joc magic al intuiției.

Fac casa unui om…las deci orașului în care el trăiește întipărirea  voinței sale. În conglomeratul social al unui oraș, schițez ideograma  unei personalități. Casa terminată, ea va deveni cu totul a lui. Va fi  casa cutărui, prin fața căreia și eu voi trece odată, uitând aproape că  am făcut-o. Și când casa va fi gata, când ultimul tâmplar, ultimul  electrician ori zugrav va fi ieșit dintr-însa, mă voi retrage și eu pe  vârful picioarelor, ca să nu se auză că am plecat și totodată să se uite  că am fost.”

Arh. George Matei Cantacuzino  (23 mai 1899 – 1 noiembrie 1960) personalitate complexă, arhitect, scriitor, pictor, filosof şi profesor universitar,  reprezentant al modernismului moderat și cel mai prolific teoretician al  arhitecturii din România, veritabil si demn intelectual.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s