It all goes down the drain (calculul toaletelor)

Dimensionarea numarului de toalete din spatiile proiectate de voi nu are de ce sa fie o problema insurmontabila. Stabiliti numarul de persoane maximal pe care spatiul deservit il poate gazdui in regim de functionare normala, stabiliti procentajul pe sexe (de ex. F 60%, B 40%) iar cu cifrele intrati in formulele din tabelul normei STAS-1478-90.

Introduceti valorile determinate de voi in tabelele aferente functiunilor si aflati cate toalete, lavoare, pisoare sunt necesare pentru cafeneaua, mediateca sau restaurantul vostru, incercand sa indreptati datele statistice de mai jos. Spor!


PS: este eliminatorie introducerea peep show-urilor garantate de usi prost aliniate ori prea putine!

Suprafata slabita la explozie – centrale termice pe gaz

Deseori in cadrul atelierului, pentru cei ce folosesc centrale pe gaz in cadrul proiectelor, discutiile ajung in zona tehnica si se opintesc in … suprafata slabita la explozie. Motivul principal pentru care s-a prevazut in norma aceasta suprafata este simpu: in cazul unei explozii in spatii inchise, structura cladirii poate fi intr-atat de afectata incat se poate ajunge la colaps. In cazul in care forta exploziei poate fi dirijata, directionata, atunci cladirea si ocupantii ei sunt feriti de pericolul cedarii structurale.

Legat de multiple discutii pe subiect pun aici un extras din art. 8.3. NTPEE – 2008:

(1) Toate încaperile în care se monteaza aparate consumatoare de combustibili gazosi se prevad, spre exterior sau spre balcoane /terase vitrate, cu suprafete vitrate, definite conform art. 8.2., lit. e), cu suprafata minima totala de:

1.a) 0,03 m² pentru fiecare m³ de volum net de încapere, în cazul constructiilor din beton armat;

1.b) 0,05 m² pentru fiecare m³ de volum net de încapere, în cazul constructiilor din zidarie.

(2) Pentru cazul în care geamurile au o grosime mai mare de 4 mm sau sunt de constructie speciala (securizat, tip Thermopan etc.) este obligatorie montarea detectoarelor automate de gaze cu limita de sensibilitate de cel putin 2% metan (CH4 ) în aer, care actioneaza asupra robinetului de închidere (electroventil) a conductei de alimentare cu gaze naturale a aparatelor consumatoare de combustibili gazosi.

(3) În cazul utilizarii detectoarelor, suprafata vitrata poate fi redusa la 0,02 m² pe m³ de volum net de încapere.

(4) Volumul net reprezinta volumul total al încaperii, din care se scade volumul elementelor de instalatii sau de constructii existente în încapere, în care nu se pot acumula gaze.


PS: nu uitati de cosul de fum al centralei

 

Practica de vara 2019 – Apoș

Acum, când toamna încearcă să devină iarnă, este momentul să recapitulăm clipele toride de asta-vara petrecute in Ardeal.

De câțiva ani deja, ne strângem la final de august la Apoș unde împreună cu Asociatia Monumentum ne dedicam o parte din vacanță lucrului cu materiale tradiționale, incercand sa ne apropiem de morfologia si sensul arhitecturii mediului rural. Sub numele „Țiglăritul în viziunea arhitecților” practica de vara a gravitat in jurul țiglăriei inaugurata in 2015 in prezenta Alteţei Sale Regale Charles, Prinţ de Wales.
Anul acesta am cuplat practica studentească cu o interventie organizată de Ambulanta pentru Monumente – Transilvania Sud. Impreuna cu voluntarii ambulantei am ajutat la reparatia invelitorii bisericii evanghelice din Apoș.

Despre Apoș, Abtsdorf bei Agnetheln in limba germana, Szászapátfalva pe ungureste, nu veti gasi prea multe multe pe internet. Satul, intemeiat de sași si mentionat prima oara la 1322 ca si Villa Abbatis, facea la acea vreme parte din propiretatile manastirii cisterciene de la Cârța. Asezat la capat de drum, in Valea Hartibaciului, si-a gazduit satenii prin istorie, pret de peste 600 de ani. Dupa cel de-al doilea razboi mondial a inceput declinul satului, iar in urma emigrarii comunitatii germane viata comunitatii s-a schimbat pentru totdeauna.
Astazi satul renaste datorita eforturilor depuse de Asociatia Monumentum si Asociatia Culturala Villa Abbatis, atat prin tiglaria traditionala cat si prin centrul ecvestru intemeiat in 2011. Ambele sunt strans legate de practicile organizate in parteneriat cu Facultatea de Arhitectura si Urbanism din Timisoara, iar mai jos gasiti o trecere in revista a celor intamplate in al IV-lea an de practica studenteasca.


In loc de introducere

Mihai ne-a gazduit in fiecare an, la centrul sau ecvestru. De data aceasta am avut si vizitatori ce au poposit doar pentru cateva zile la Apos, gasindu-si loc de cort in curtea fostei case parohiale. Hamacele s-au dovedit, ca si in anii trecuti, locul preferat pentru un pui de somn.

Calaritul este una din activitatile de baza ale Aposului de astazi. Andrea s-a ingrijit de cei curiosi si le-a ghidat primii pasi calare. I-am fost cu toti recunoscatori si cand a venit ziua ei, i-am luat un tort pe cinste!

In una din seri am zabovit in bucataria de vara si ne-am delectat cu scurtmetrajul Celed, filmat pe dealurile Aposului, avandu-l ca si protagonist pe fiul Corneliei – Razvan Timus. Realizat de Anghel Damian, filmul surprinde diferentele dintre realitatea rurala si cea urbana. In toamna aceasta a castigat premiul publicului la festivalul filmului romanesc de la Muenchen.
In celelalte seri, cand nu am avut prezentari tematice, ne-am bucurat urmarind minunatele filme albastre ale Dianei Iabrasu.
In primul, restauratorul Stefan Vaida ne-a vorbit despre albastrul sau atat de ultramarin. In al doilea scurt metraj, artistul Felix Aftene a scos la iveala o pisica albastra plina de subintelesuri.

Am avut parte de seri linistite si senine, stand la foc pe baloti de paie si sezlonguri mult prea comode. Boxa wifi zumzaia si telefonul facea runda lasand streaming-ul sa ne trimita spre o noua zi de munca.


Biserica

In 2019, voluntarii de la Ambulanta pentru Monumente impreuna cu studentii arhitecți din cadrul FAU – Timisoara au intervenit timp de 2 saptamani asupra bisericii.

Nu e prima data cand invelitoarea bisericii din Apos a avut probleme majore. In monografia lui Michael Konnerth este mentionat faptul ca in anul 1748, prin sprijinul orasului Sibiu si a Universitatii Naționale Săsești, sarpanta si invelitoarea de șindrilă a bisericii a fost inlocuita cu o structura noua, acoperita cu tigla ceramica. Ultima interventie la acoperis s-a realizat in anul 1984 cand, printr-un efort al intregii comunitati evanghelice din sat, tiglele au fost „luate la mana” iar cele deteriorate fiind inlocuite.
Va puteti inchipui cat de ne-a fost mare bucuria in momentul in care am descoperit pe una din sipcile invelitorii data ce se valideaza informatia din monografie: 1748

Streasina a fost unul din elementele ce a dat ocazia tuturor celor ce au participat sa intaleaga nu numai modul in care capriorii se intalnesc cu zidaria ci si modul de asezare al ultimelor tige, racordul lor cu jgheaburile si clemele acestora. Dupa ce am montat schela pe ambele laturi ale bisericii, am montat impreuna cu tinichigiul burlanele si jgleaburile noi. Prin colectarea corecta a apei de ploaie se elimina o buna parte din factorii de risc ce ameninta cladirea bisericii.

Intregul acoperis a fost „luat la mana”, tiglele si coamele deteriorate fiind depistate in acest fel.

Cu Ambulanta s-au adus tigle noi, lucrate manual, ce au fost folosite ca si completare acolo unde vechiile tigle nu au mai fost indeajuns ca si numar.

Odata cu desfacerea invelitorii s-a facut lumina in pod.
Intreaga sarpanta baroca, imbinarile, chertarile, marcajele si insemnele de pe popi, capriori si pane au devenit vizibile. La lumina s-au putut observa mult mai bine modificarile realizate odata cu schimbarea din secolul al XVIII-lea, modificari ce au afectat nu numai sarpanta ci si celelalte elemente ale constructiei. Toate acestea vor necesita un studiu amanuntit pentru a putea fi determinate etapele constructive si pentru a intelege mostenirea pe care o lasa in urma biserica.

Interiorul bisericii si-a aratat secretele restauratorului Lorand Kiss, ce impreuna cu colega sa au sondat paramentul in locurile potrivite. Cu grija au scos la iveala o serie de informatii ce vor necesita si ele un studiu aparte.

Atat la interior cat si la exterior s-a determinat existenta tencuielii de ciment careia i s-a marcat cota pe peretii. Cat de nociva poate fi aceasta tencuiala pentru cladiri reiese din imaginile de mai jos. In urma unei desfaceri pe o zona de solcu, din interiorul bisericii, tencuiala s-a desprins cu tot cu caramida de pe peretele umed. In viitor va fi necerara eliberarea cladirii de aceasta tencuiala pentru ca peretii sa poata reveni la starea lor initiala.

Intregul demers arheologic si istoric a fost contextualizat in repetate randuri de Ileana Burnichioiu, membru fondator al „Biroului de studii istorice si arte vizuale + comunicare – Filiala Apos” precum si lector universitar in cadrul Departamentului de Istorie Arheologie Muzeologie de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.
Fiind o voluntara convinsa a Ambulantei, a oferit tuturor participantilor nu numai explicatii ci si sprijin si ajutor la santierul de pe langa biserica.


Excursiile

Nici o practica de vara nu este „rotunda” daca nu are pauze, răgazuri sau intermezzouri ce dau participantilor ocazia sa-si traga sufletul si sa-si sedimenteze cele parcurse. In fiecare an am beneficiat de bogatia ofertelor din zona, trecand fie pe la peisagistii de la Movile, fie vizitand biserici fortificate ori sate ce pastreaza inca vechiile tipologii de locuire.

Intr-una din escalele noastre ne-am oprit la Pelisor unde, asociatia P.A.T.R.U. impreuna cu Stiftung Kirchenburgen au organizat workshopul Hands on Conservation editia a II-a. In cadrul vizitei am avut posibilitatea sa urmarim interventia de la scara de acces in turnul portii, sa intelegem importanta activitatilor desfasurate de Ligia si Raoul Pop atat in relatie cu biserica fortificata cat si legat de casa parohiala.

Ca si in fiecare an am avut bucuria sa ne oprim la Muzeul Interetnic al Vaii Hartibaciului unde familia Vaida a fost gazda pentru toti participantii la ateliere. S-au strans prietenii, s-au schimbat imprestii si lumea s-a relaxat pana seara tarziu.

Si dacă tot amintim de relaxare, merită menționată baia genială ce am tras-o la Dealu Frumos, „în centrul tarii”. Nu cred ca vor fi uitate clipele de la piscina atunci când, la apus de soare, se conturau dealurile Agnitei de-a lungul cărora șerpuiește Râul Hârtibaciu.


ȚIGLĂRIA

Inceput cu cateva veri in urma, micul muzeu destinat tiglelor istorice din colectia lui Eugen a crescut vara de vara, asiza dupa asiza. Acum cand deja putem vorbi de acustica si ne putem pune probleme de finisaj interior, primele sapaturi si fundatia de piatra par departe, pierdute undeva prin vara lui 2016.

Fiecare echipa a avut sansa sa experimenteze ceea ce înseamnă o tiglarie traditionala timp de o saptamana. Incepand de la intelegerea procesului de extragere al lutului, trecand prin insemnatatea si specificitatea formelor de tigla pana la ceea ce inseamna un cuptor si implicatiile arderii tiglei si a caramizii, toti am avut norocul de a avea tiglaria doar pentru noi.

Am fost constienti ca nu ne putem compara performantele cu țiglarii insa faptul ca mare parte din tiglele realizate de noi nu au caprat la prima faza de uscare ne-a incurajat. Si asta realizand in medie 25 bucati pe zi !
Kornèlia Balázs, țiglăreasa, face 500 de bucati pe zi.

Lucrul la tiglarie s-a impartit in doua echipe, o parte din cei ce nu au mai avut ocazia sa zideasca s-au focusat pe constructie iar ceilalti au apreciat racoarea uscatorului realizand tigle de lut. Ne-am bucurat de pauzele binevenite de la pranz, de dupa masa.

Impreuna cu o sumedenie de ajutoare, parte din ele venind din Germania, din Bucuresti si de la atelierele si workshop-urile invecinate, am inaltat zidurile micromuzeului experimental pana peste nivelul cornisei. Incet, incet, micromuzeul schitat de Oana si Hermine prinde contur.


In loc de încheiere

Apoșul are un viitor gratie efortului depus de cei ce-l îngrijesc.

Nu e ușor însa, pas cu pas, prin înțelegere și dedicare, sacrificii și devotament generația de astăzi îi va găsi un loc nou în valea Hartibaciului.

Reprezentare

Mai jos gasiti o serie de imagini ce va pot ghida in procesul de reprezentare atunci cand aveti de realizat planuri, sectiuni, axonometrii in sustinerea tratarii unitare a spatiului pentru a reda raportul plin/gol si a transmite elmente de morfologie.

Plan de situatie – Giorgio Grassi

Exemplificare tratare si reprezentare plan sectiune la cota 1 m, alb negru cu
umbre – Giorgio Grassi

Reprezentare planimetrica cu umbre aruncate pe relief

Reprezentare planuri

Reprezentare a spatiului interior exterior in axonometrie izometrica cu sectiune la cote diverse

to be continued …